O vreme o sa avem în atenție Administrația Națională a Penitenciarelor. Pentru ca, prin atitudinea și acțiunile unuia sau altuia, din unele structuri ale acestei instituții normalitatea pare a fi fost alungată. Astăzi, și nu numai astăzi, vom aduce in atenția generală Direcția Management Resurse Umane condusă (încă, din nefericire) de Gheorghe Iftinca.
Acest personaj este demn de a fi al doilea Matrix, atât de abil și alunecos s-a dovedit de-a lungul timpului încât a reușit sa se strecoare printre gloanțe precum celebrul personaj. Și asta în ciuda faptului că a practicat și continuă să practice un management al resurselor umane ale sistemului penitenciar defectuos, deficitar, făcut după ureche și părerile proprii, rigid, având ca unic scop păstrarea scaunului de director. Acest lucru este resimțit cu putere în unitățile penitenciare care se confruntă încă cu o lipsă acerbă de personal și cu un număr uriaș de ore suplimentare (necompensate cu timp liber, neplătite) în ciuda faptului că în ultimii doi ani au fost bugetate peste 1500 de noi posturi din cele peste 3000 vacante.
De ce nu s-au ocupat în totalitate aceste posturi? Pentru că stimabilul Iftica s-a opus cu înverșunare modificării normelor de organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante, în sensul descentralizării și simplificării procedurilor de concurs, pentru că Ordinul inițial a fost făcut de el și iaca! orgoliul exacerbat nu poate să suporte asta. Micile modificări aduse cu greu ordinului în cauză s-au făcut cu întârziere ceea ce, cum am mai spus, a condus la neocuparea posturilor vacante bugetate.
Acțiunile astea gratuite ale personajului în discuție au creat ANP imaginea unei instituții impotente care nu e în stare să ducă la bun sfârșit un lucru pentru care are toate resursele necesare. Din aceleași motive, organizațiile sindicale au fost nevoite să inițieze o serie de acțiuni de protest și o serie de demersuri pe lângă MJ și Guvern pentru a mări numărul de posturi și a prelungi perioada de deblocare a angajărilor în sistemul penitenciar. Ca să nu mai vorbim de acțiunile disperate pe care le cunoaștem la care au ajuns unii colegi datorate efortului supraomenesc la care sunt supuși continuu datorită celei mai stringente probleme a sistemului: lipsa masivă de personal!
Numai pentru asta (deși mai avem lucruri de dezvăluit) rușine! domnule Gheorghe Iftica : demisia și du-te acasă!
P.S. În ceea ce privește visurile dumitale de mărire se pare că și de data asta ai pierdut startul...Slavă Domnului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu